Doula si inger pazitor

O femeie de 38 de ani… prima sarcina … primul copil… un drum altfel decat i l-ar fi trasat cei mai multi… o nastere naturala minunata, implinitoare, in pace. Va invit sa cititi marturia Danielei, despre nasterea fetitei ei.

“Ana,

Au trecut 3 saptamani de la nasterea Anei. Din ziua aceea iti sunt recunoscatoare pentru toata viata. Pentru mine, nu ai fost doar doula, ci esti ingerasul copilului meu. Despre experienta minunata pe care am trait-o dand nastere copilasului nostru drag, sper ca voi reusi sa creionez in cuvinte ceea ce am trait.

Inca inainte sa raman gravida, am avut discutii cu tatal despre cum e sa ai un copil pe care sa-l porti la piept, in wrap, cat de frumos ar fi sa nasc acasa, daca va fi vreodata un bebe pe drum, cat de mult i-a placut lui sa cunosaca o doula la Cluj, fiind sora unei prietene de-a lui. Interesant! Continue reading

Cum s-a nascut Tudor – nastere naturala in apa

maria-si-tudor

Maria, din Alba Iulia, impartaseste cu voi toti povestea nasterii fiului ei, Tudor, la Maternitatea Polisano din Sibiu.

Inainte sa va povestesc despre nastere, as vrea sa o pun cumva in contextul potrivit.
Dupa ce am aflat ca sunt insarcinata, totul in mintea si inima mea s-a schimbat. Urma sa devin ceea ce am fost menita sa fiu: mama! Si, odata cu constientizarea acestui lucru, au inceput temerile: ce va fi? Cum voi reusi sa fiu cea mai buna mama pentru copilul meu? Ce ma fac ca nu prea stiu cum e cu sarcina? Ce am voie si ce nu? Ce-i ala triplu test? Cum voi naste? Ma va durea? Si multe alte intrebari asemanatoare la care aveam nevoie de raspunsuri concrete, obiective, diferite de “sfaturile” prietenesti si opiniile pline de subiectivism ale tuturor celor din jurul meu, care “stiau” foarte bine ce ar trebui sa fac eu. Ceea ce am stiut din start si din adancul inimii era faptul ca nu vreau sa trec prin proceduri “barbare” si ca as vrea ca puiutul meu sa aiba parte de (ceea ce atunci nu stiam ca se cheama) o nastere blanda si ca vreau sa alaptez.
Momentul crucial si punctul de plecare al documentarii mele despre sarcina si nastere a fost acela cand am participat (la indemnul unei prietene dragi) la o intalnire a grupului de suport in alaptare din orasul meu, unde atunci se vorbea despre nastere, ora magica, alaptare din primele minute dupa nastere. Eram ca un burete si ma bucuram ca se vorbeste exact despre ceea ce vreau sa aud. Continue reading

Povestea nasterii mele sau cu ne-am intalnit cu Ana:)

Aceasta este povestea unei nasterei implinitoare, impartasite cu voi toti, de Monica, mamica Anei, nascuta natural, dupa o cezariana.

Pregatirea..

Am doua fetite! Doua comori! Prima are 7 ani, a fost născută prin cezariană. Nu am stiut sa o alaptez. Prima sarcina a fost grea. Imi era mereu greata, eram tot timpul ametita si tot ce imi doream era sa nu mai depind de altii si sa nu ii încurc (sa imi aducă manncare, sa imi faca munca etc). Stăteam in pat mult, iar computerul nu il suportam. M-am informat din câteva carti ce le-am gasit la librăria Diverta (dr.Spock, Mama si copilul). Mi-am dorit o nastere naturala, dar nu a fost sa fie. Despre alăptat am văzut niste filme pe you tube si cam atât. Asa ca nu am reusit! Am fost trista si cred ca putin depresiva (nu m-am pregătit psihic pt cezariana; in inima mea o refuzam). Dar am primit mult ajutor de la mama si soacra mea care s-au ocupat de bebe si 8-9 luni m-am muls si i-am dat si lapte de mama, atata multumire am avut! Si, din fericire, pana acum nu a avut nevoie de antibiotic decat de cateva ori cand era mai mica si eu nu cunosteam multe alte alternative.

Asa ca la a doua sarcina am pornit cu o dorinta puternica sa alaptez. Un impact puternic l-a avut asupra mea exemplul cumnatei mele, care avea o fetita de 1 an, nascuta natural, alaptata la cerere si purtata. Ea mi-a spus cu un zambet foarte mare: “vei reusi sa alaptezi, nu ai nici un motiv sa nu poti” si mi-a facut cadou de Craciun cartea lui Jack Newman. Ea frecventa niste grupuri de suport in alaptare in Oradea si, afland ca este unul si in orasul nostru (Alba Iulia), m-am gandit sa particip si eu.

La prima intalnire s-a discutat despre nasteri si mi-a ramas de atunci in minte intrebarea daca de data asta am vreo sansa sa nasc natural. Doctorii mei nu ma sustineau in ideea aceasta… dar tot nu puteam sa pun deoparte acest gand si au inceput cercetarile mele. Am vorbit prin facebook cu mame care au avut aceasta experienta, am intrat intr-un grup de suport Nvdc (nastere vaginala dupa cezariana) si apoi mi s-a conturat idee: cheia era sa gasesc un medic care e de accord cu NVDC si stie ce e de facut in aceste situatii si sa intreb daca in cazul meu e posibil sau nu. Si am gasit:) dupa lungi cautari:) . Continue reading

Nastere naturala dupa cezariana – povestea Ecaterinei

Caterina si AnaEcaterina m-a sunat intr-o primavara rece si m-a rugat sa o insotesc in calatoria ei de sarcina pentru o nastere naturala dupa cezariana. Astepta al doilea bebe si voia o experienta diferita fata de ceea ce traise la nasterea baietelului ei in urma cu 4 ani. Urma sa nasca la final de martie si locuia in alt oras, asa ca am facut un plan sa ne intalnim, sa ne cunoastem si sa o insotesc la nastere. Iata cum povesteste ea ceea ce au trait.

“Mi-am dorit sa nasc natural dupa cezariana. Am vrut sa scap de depresiile de dupa cezariană. Si am reusit. Pentru ca am avut o nastere de vis! Initial mi-am gasit un doctor care sa ma sustină, dupa aceea am urmat un curs de ajutor in nastere. Acolo am inteles cat de important este sa fie cineva langa tine si mai ales cat de necesar este sa te sustină partenerul. Pe la sfarsitul sarcinii, mi-am dat seama că poate nu va face fată partenerul si nu pentru ca nu ar fi putut sa stea langa mine, dar poate ca nu stia cum sa ma ajute in acele momente, si atunci am hotarat sa o contactez pe Ana, ca doula. Nu regret nici o clipa, deoarece a avut un rol major. A stat langa mine si a anticipat orice miscare, mi-a dat curaj, m-a ajutat sa imi dau seama ce vreu si mi-a amintit ce trebuia sa fac. A stat deoparte cand aveam nevoie sa respir. Stia cand nu mai pot, ma incuraja la fiecare contractie. Doamne, acum când imi amintesc, parca a fost un vis minunat. Multumesc mult Ana, ca ai crezut in mine! Te pup. Ecaterina, mami de bebe Ana Valeria”

Mamica pentru a treia oara alege nasterea acasa

Elvira e o mamica a trei copii frumosi si sanatosi. Pentru cea de -a treia nasterea a optat sa ramana acasa si l-a adus pe lume pe baietelul ei in intimitatea caminului lor, alaturi de sotul si sora ei.

Leon CristianInca de cand am fost insarcinata cu primul meu bebe, mi-am dorit mult sa fac lucrurile asa cum le simt, nu stiam multe atunci nici despre nastere, nici despre parenting, nu stiam nimic de motherhood, dar simteam ceva extrem de puternic in mine si abia asteptam sa pot exterioriza acel ceva….acum cred ca era instinctul matern si astepta sa se nasca si el odata cu bebele. Am asteptat cu sufletul la gura sa nasc, nu pot explica – era ceva ce de mult nutream sa traiesc si simteam mai mult entuziasm si emotii decat frica sau alte sentimente negative. Prima nastere, la spital, a fost frumoasa, rapida, dar parca nu am participat la ea decat ca un spectator, asta era senzatia mea…. Am ramas apoi insarcinata cu al doilea copil si am vrut sa schimb ceva, am vrut sa NASC eu, sa fac lucrurile asa cum le simt sau cum imi vin, insa nu stiam prea multe despre nasterea acasa, am auzit una alta, dar pentru mine era mai mult ceva legat de expunere, risc,  neconventional, nesigur etc. Aveam 34 de saptamani cand am inceput sa o iau serios si sa caut mai multe in acest demers, chiar daca aveam aceste temeri, insa timpul nu mi-a mai permis, am nascut prematur la 35 de saptamani si din nou la spital…. Desi nasterea a decurs rapid si bine si bebele a fost perfect sanatos, ceva in mine iar era parca nesatisfacut si cumva eram trista ca nu am avut acea ora magica eu cu bebele nedespartiti, eram trista cu nu am avut acea intimitate cu bebe si familia…. liniste, pace… timp sa savurez actul nasterii…..parca ceva mi-a fost furat. Continue reading

Nastere vaginala dupa cezariana – intre dorinta fireasca si nebunie

Acest articol e preluat de pe blogul dr Marius Romila din Bucuresti, sursa initiala e aici https://drmariusromila.wordpress.com/2015/06/12/nasterea-vaginala-dupa-cezariana-intre-dorinta-fireasca-si-nebunie/

Ce este VBAC? Daca citesti acest articol, probabil ca stii deja. Dar pentru cei care au ajuns aici din greseala o sa spun: „Vaginal birth after C section” sau „Nasterea naturala dupa cezariana (NVDC)”. Pana la nastere insa, femeile trec prin travaliu. Si apare, astfel, o abreviere mai putin cunoscuta, dar care imi pare mai potrivita: TOLAC (trial of labor after C section).

De ce acest articol? Pentru ca in ultimii ani m-a preocupat subiectul si pentru ca tot mai multe femei care au trecut printr-o cezariana vor sa incfemeie in travaliuerce o nastere naturala. Unii se vor intreba de ce o femeie cu capul pe umeri ar vrea sa-si asume aceste riscuri. (Cu totii stim ca sunt foarte multe, nu?? 🙂 ) Si eu mi-am pus problema la inceput. Raspunsul l-am primit tot de la voi: pentru ca, in cele mai multe situatii, nasterea naturala vindeca o trauma. Imi intreb tot timpul pacientele de ce au facut cezariana prima data. Explicatiile sunt diverse, de la planificarea operatiei din motive personale („pentru ca asa am vrut atunci”, „eram foarte tanara si nu stiam”, „mi-era frica de durere”, „pleca doctorul in concediu”), la ratiuni medicale („mi-a recomandat doctorul pentru ca e prea mare copilul” sau din contra prea mic, „e in suferinta fetala cronica”, „are cordonul in jurul gatului de X ori”, „am bazinul ingust”, „copilul nu s-a intors sau sta oblic”, „am discopatie lombara sau luxatie de sold, un perineu spastic, varice vulvare , HPV, rana pe col, herpes, streptococ, trombofilie, hepatita, hemoroizi”, „sunt la prima nastere”, „nu mai sunt tanara”, sau „sunt prea tanara”, „sunt mica de inaltime”, „sunt prea slaba sau prea grasa”, „port 35 la pantof”, „am placenta imbatranita”, „am tensiune”, „port ochelari”, „o sa fie greu natural, n-o sa te poti controla si o sa faci pipi pe tine imediat dupa nastere sau in menopauza”, „doare foarte tare”, „risti sa te rupi”, „sotul n-o sa te mai iubeasca dupa” 🙂 …) si lista poate continua. Continue reading

Curs prenatal iunie 2015 – Intra in cercul increderii

Astepti un bebe… si inca de cand a aparut a doua liniuta pe testul de sarcina au inceput sa se invarta in capul tau o multime de intrebari. Ai ajuns in cabinetul medicului apoi, cu gandul ca, o data cu confirmarea medicala a sarcinii, iti va aduce lumina asupra nelamuririlor si indoielilor care te incearca. Poate ca totusi, vizita dupa vizita lunara, ramai tot pe loc, in acelasi spatiu fara raspunsuri, dar mai ales fara sustinere si incredere in tine, iar temerile nu se risipesc.
Pentru ca, ceea ce probabil simti si ai nevoie (chiar fara sa iti dai seama) e nu neaparat sa “stii” mai multe… ci sa ai mai multa incredere. Incredere in tine, in corpul tau, in inteligenta interioara care face corpul tau sa functioneze atat de perfect, incredere in copilul tau care creste inauntrul tau fara ca tu sa vezi sau sa faci ceva concret in sensul asta. Incredere in procesul sarcinii si al nasterii. Inceredere in instinctul matern (ratacit undeva in adancul nostru de femei). Toata aceasta incredere pe care nu stii cum sa o recapeti si pe care se pare ca nimeni nu stie sa ti-o insufle.
Te invit sa participi la intalnirile de Pregatire pentru nastere, ingrijirea bebelususlui si alaptare din cadrul Cursului meu.
Pentru ca, “sa fii pregatita sa nasti usor, cu blandete si in pace” nu inseamna doar sa “stii” totul, ci sa ai intru-totul incredere in tine si in bebelusul tau.

In luna iunie, te astept sa intri in acest cerc al increderii alaturi de mine si alte gravidute( un grup restrans de 5), din 8 iunie de la ora 18, prima intalnire a cursului. Te poti inscrie prin email la ana@voifimama.ro sau la telefon 0745 395 822.

PS
Pentru gravidute care isi primesc primul, sau al doilea… sau al treilea bebe. Niciodata nu e prea tarziu sa te pregatesti si sa iti traiesti deplin nasterea dorita.

Doula – protectia ta la nastere

Articol tradus din revista Midwifery Today editia Iarna 2012, nr 104. Titlul original „The Doula Phenomenom and Authentic Midwifery: Protection as a Keyword” de Michel Odent si preluat de pe siteul dragii mele prietene si sora de trib Andreea – www.feminitate.org

„Eu sunt garda ta de corp”.

In asa fel a raspuns Liliana Lammers, o doula londoneza cu foarte multa experienta unei intrebari puse de o tanara femeie insarcinata. Aceasta a fost o modalitate concisa de a sugera in limbajul curent importanta conceptului de protectie. Astazi, perspectiva fiziologica sustine acest raspuns.

In contextul stiintific actual, procesul nasterii poate fi prezentat ca un proces involuntar din moment ce este sub controlul structurilor arhaice ale creierului, cum ar fi hipotalamusul si glanda pituitara. Nimeni nu poate sprijini un proces involutar, dar sunt situatii care il pot inhiba. Fiziologia moderna poate indentifica aceste situatii, cum ar fi situatii asociate cu eliberarea de adrenalina si situatii asociate cu stimularea neocortexului. In alte cuvinte, procesul nasterii trebuie sa fie protejat de factorii care il inhiba.

Intelegand faptul ca o moasa autentica este mai intai o persoana protectoare, ne conduce spre a ne aminti ca intre mamifere, incluzand mamiferele umane, mama este prototipul persoanei protectoare. Aceasta este o modalitate de a sugera importanta personalitatii moasei/doulei, in mod ideal perceputa ca figura materna. Perspectiva fiziologica si moasa/doula intuitiva au ajuns la un comun acord in a identifica factorii de care e necesar sa fie protejata mama in travaliu:

  • limbajul (principalul stimulent al neocortexului uman)
  • lumina (un alt stimulent al cortexului)
  • apropierea de persoane care elibereaza adrenalina (eliberarea de adrenalina este foarte contagioasa)
  • temperatura nepotrivita
  • orice alta situatie sau dispozitiv care poate sa ii dea femeii in travaliul sentimentul ca este observata, etc

Continue reading

Sarcina in “tribul”meu

Dragelor, cu iubire va ofer un articol tradus din revista Midwifery Today editia Toamna 2014 – nr 111 – Village Prenatals by Sister MorningStar si publicat de catre o draga prietena si sora de trib a mea pe www.feminitate.org

Este o zicala aici in Ozarks care spune: „Totul e ok in final. Asa ca daca nu e ok, pur si simplu nu s-a terminat inca” 

Asa m-am simtit in timp ce observam cum se intampla nasterea pe planeta noastra in ultimii 40 de ani. Timp de aproape 4 decenii, am urmarit cum s-a luat puterea din natura instinctuala a femeilor legat de cea mai simpla si unica contributie la viitorul speciei noastre: nasterea. Si acesta nu poate sa fie finalul pentru ca pur si simplu nu e ok.

Cu aproximativ 2 ani in urma, comunitatea mea in intentie (detalii : morningstarcommunity.org) a creat ceea ce numim „Village Prenatals” – Sarcina in trib. „Village” sau sat sau trib pentru ca implica multe femei – femei care sunt moase, femei care isi doresc sa fie moase, doule, asistente, medici, psihiatri, farmacisti, terapeuti care lucreaza cu corpul fizic si energetic, preoti si oricine altcineva caruia ii pasa profund de nasterea simpla si plina de sfintenie. „Prenatals” sau sarcina pentru ca scopul lor al tuturor este sa sprijine femeile insarcinate.

Ca si comunitate, noi ne intalnim din multe motive. Ne intalnim pentru sarbatori, pentru vacante de vara, unde impartasim despre bucuriile si provocarile vietii traite din instinct. Avem tabere pentru tineri, pentru adolescente, ritualuri de binecuvantare, tabere pentru comunitate, nunti si botezuri si o data pe luna ne intalnim pentru Church of Many Nations. „Sarcina in trib” are un singur scop si anume sa ne adunam doar din dorinta e a servi, de a sprijini si de a incuraja viata din instinct a femeilor insarcinate care incearca sa nasca in conectare cu puterea lor interioara, impotriva curentului model de frica si a mediului atat de plin de interventii.

Mamele vin de aproape sau de departe. Au o varietate de planuri de nastere si de persoane care sa le sprijine. Noi suntem acolo sa le invaluim cu atentia si sprijinul „tribului” si sa le inconjuram cu un sentiment ca apartin si ca sunt pretuite. Unica inspiratie si incurajare pe care o oferim din nou si din nou in povestile noastre, in plimbarile noastre, in cantecele noastre de tobe si, delicios, in mesele pe care le luam impreuna este aceasta:

Ai incredere in Instinctele tale. Urmeaza tot ce are sens pentru tine. Fa lucrurile cum ti se potrivesc cel mai bine. Nu te grabi. Gaseste un loc de pace ca sa iei hotarari. Vorbeste Adevarul tau. Gaseste Adevarul tau. Corpul tau are toate raspunsurile corecte. Nimeni nu stie lucrurile asa cum le stii tu. Construieste-ti instinctele, ai incredere in instinctele tale.  Continue reading