cephalexin dosage for skin infection

Cum “judecam” nasterea

Posted by | 0 comments

femeie in travaliuFelul in care femeile sunt, se comporta, a fost mereu judecat (criticat) de-a lungul istoriei. Ni se cere sa fim „fete bune”, asa cum ni s-a spus, si sa nu cream probleme. Totusi, actul nasterii este unul pe care il impartim cu toate celelalte mamifere si, adesea, e unul „salbatic”.

Comportamentul  din timpul nasterii isi gaseste originile in sistemul nostrum limbic, pe care il impartim cu toate celelalte mamifere.  Ca sa parcurgem bine travaliul si nasterea, e nevoie sa ne “deconectam” neocortexul (creierul nou, rational al omului). Asa ca ceea ce ar ramane ar fi un comportament de nastere instinctiv, “animalic”. Pentru ca suntem individualitati, de asemenea, trebuie sa conchidem ca vom avea un comportament de nastere individualizat, fiecare dintre noi. Unele femei devin tacute, linistite, intoarse inspre sine si “stapane pe sine”; in timp ce altele devin zgomotoase, salbatice si par “fara control”. Pentru cele mai multe femei, nasterea e ceva intre aceste doua comportamente, sau chiar amandoua, la momente diferite ale travaliului.

Exact asa cum avem manifestari specifice in timpul actului sexual (care e controlat tot de sistemul limbic), exista similitudini intre oameni, dar cu siguranta ne comportam destul de diferit.

Ideea ca ar fi o cale “buna” (corecta) sa te manifesti in timpul travaliului si nasterii, sau ca unele manifestari sunt “nepotrivite” atunci, nu e de loc folositoare si in plus e judecativa. Se pare ca varianta de a fi tacuta, calma si “stapana pe sine” e considerata cea mai buna cale sa dai nastere. De cate ori nu ati auzit poate povesti ca o nasterea a fost buna pentru ca femeia a fost tacuta, a respirat calm in timp ce-si aducea copilul pe lume? La polul opus, o femeie “galagioasa” e incurajata sa respire (de ex. “nu mai tipa/ striga”) si sa se concentreze. Un scenariu ca asta e foarte adesea intalnit in spitale, unde moasele incearca sa le tina pe femei “linistite” (fara sa scoata sunete) ca sa nu le sperie pe celelalte. Despre aceste femei se spune ca “nu se descurca prea bine”, cand de fapt ele fac chiar “bine”, dar “cu sunet” (zgomotos). Mai bine zis, toti ceilalti din jurul acestor femei “nu fac fata prea bine la ceea ce vad”.

Michel Odent atentioneaza ca aceasta teama puternica si sentimental ca “ai pierdut controlul”, adesea experimentata de femei aproape de finalul travaliului, faciliteaza ceea ce el numeste “reflexul de ejectie al fatului”. Nu multe femei au parte de aceasta senzatie, poate tocmai pentru ca moasa sau ele insele intervin in “proces” si incearca sa se calmeze si sa recastige controlul rational asupra corpului lor, asupra lor insele.

Nu doar moasele sunt cele care judeca femeia care e prea zgomotoasa, ci chiar mama care naste se judeca pe sine pentru ca face prea mult zgomot si isi pierde controlul. Mi se pare atat de trist sa aud o femeie scuzandu-se pentru felul in care se manifesta in timpul travaliului si al nasterii, dar din pacate atat de multe o fac. Si asta pentru ca intr-adevar, chiar in multe programe de pregatire pentru nastere, ele sunt invatate cum sa fie tacute si sa fie “stapane pe sine” in travaliu. Multe femei care au participat la astfel de cursuri, cred despre sine ca “au dat gres”  atunci cand instinctele preiau controlul asupra comportamentului lor la nastere si se manifesta sonor. Cel mai probabli ca noi (societatea, cultura moderna) suntem speriati de spiritual animalic pe care il manifestam atunci cand dam nastere – o femeie conectata cu si exprimand puterea fantastica si capacitatea incredibila feminina, aceea de a concepe si a aduce pe lume o viata noua. Asa ca incercam mai degraba sa o reducem la tacere, sa o incurajam sa fie “fata cuminte” si sa faca ce I se spune, “sa nu supere pe nimeni” (nici macar pe ea insasi).

Iata mai jos un exeplu graitor de mama care da nastere instinctiv, “zgomotos”:

Haideti sa respectam si sa ne bucuram de comportamentul nostru specific de a da nastere, oricare ar fi acesta. Fie ca esti o femeie tacuta, care respira ca la carte, sau o femeie salbatica, zgomotoasa, toate suntem egale, dar minunat de diferite. Moasele si personalul medical trebuie sa invete si sa accepte diferenta dintre o femeie care isi exprima instinctele primare in actul nasterii, de o femeie care genuin are nevoie de sprijin, reasigurare si linistire. Sa discute cu femeile inainte de nastere despre felul in care ele vor “cere ajutor” atunci cand au nevoie de el, poate fi foarte util pentru personalul medical. Mai mult, e nevoie ca mama sa stie ca moasa / personalul medical nu o vor judeca pentru felul in care se comporta sau pentru ce va spune in timpul travaliului si nasterii. E foarte important de asemenea ca femeia sa ia cunostinta (sa vada sau sa auda) despre situatii variate de manifestari in timpul nasterii, nu doar cele tacute si “in control”.

 

Alegeri pentru nastere si experiente

cezariana stilizataFemeile sunt de asemenea judecate (si se judeca singure) pentru alegerile pe care le fac privind nasterea. In domeniul asta, parca niciodata nu poti sa castigi. Daca aleg o cezariana electiva fara motiv medical, vor fi judecate; daca aleg o nastere “liberala” (acasa, fara interventii etc), vor fi judecate. Si pentru orice alta alegere din aria nasterii, altii vor avea o parerea sau o judecata despre ce ai ales sa faci sau sa nu faci. Nu este o cale “corecta” sa nasti. Pentru mame si bebelusi sanatosi, calea fiziologica, neinterventionista e probabil cea mai sigura varianta de a da nastere, in termenii rezultatului final. Totusi, unele femei nu isi doresc asta sau nu sunt capabile sa aiba o astfel de experinta. Orice alegere de nastere pe care o femeie o face, cunoscand si cantarind beneficiile si riscurile implicate si propria ei situatie si nevoiele specifice, trebuie respectata. Ar trebui sa fim preocupati sa ii asiguram femeii accesul la informatii corecte si complete pe care sa isi consolideze decizia, nu sa ne focusam pe decizia propriu zisa.

 

Cum arata nasterea in rapoartele medicale, poate fi foarte diferit de felul in care a fost perceputa de mama. Ca doula, mergand la vizite postnatale am aflat acest lucru. Sunt femei care au trecut printr-o incercare esuata de extractie cu forcepsul a bebelui si au avut in final o operatie cezariana, dar care pana la urma  se simt imbogatite de experienta, mai puternice, multumite. In timp ce mame care au nascut “normal” vaginal, fara interventii, se pot simti traumatizate. Cel mai bine e sa afli de la mama cum se simte fata de nasterea ei si sa nu faci presupuneri  bazandu-te doar pe fapte.  Adesea sentimentele  despre nastere se centreaza in jurul ingrijirii si respectului pe care mama le-a primit la nastere (sau a lipsei acestora), mai degraba decat pe ce s-a intamplat efectiv.

Fiecare experienta de nastere e valoroasa – chiar si cele care s-au derulat altfel deca ne-am fi asteptat sau am planuit. Multe femei aleg sa nasca acasa, in urma unor experiente anterioare pe care si le-ar fi dorit diferite. Se pare ca tocmai acele experiente le determina sa exploreze alte optiuni si sa descopere lucruri noi despre nastere si despre ele insele. Intamplarile anterioare, dezamagitoare sau chiar traumatizante au pus piatra de temelie pentru o crestere personala a sinelui. Femeile adesea ajung sa se indoiasca de corpul lor si de sine, judecand ca nasterea a fost un esec, iar ele niste “loosere”. E suficinet cat am facut asta.

Ca reuzmat, nu este o cale corecta sa dai nastere sau sa “fii” in timpul nasterii. Ca femei, ca mame, am fost suficient de mult timp obiectul “judecatii” emise de altii sau chiar de noi insine. Poate e timpul acum sa ne ingrijim si sa oferim sprijin una alteia si noua insine.

 

 

Articol preluat si tradus de pe http://midwifethinking.com/2011/04/09/judging-birth/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>