Cum m-a ajutat doula dupa nasterea prin cezariana

Un sprijin de neegalat in asemenea momente

Sunt foarte recunoscatoare pentru faptul ca am ocazia sa intalnesc in drumul vietii oameni asemenea Anei. Simt ca practica aceasta “meserie” cu foarte multa pasiune, profesionalism si perseverenta. O sa descriu mai tarziu putin ce inseamna “perseverenta” in cazul Anei.

Din pacate, din cauza unui accident avut in anul 2009 in urma carui am suferit multiple traumatisme, printre care si o fractura a bazinului cu deplasare, stiam ca nu se mai poate sa nasc natural. M-am resemnat oarecum, dar nu 100%. Asadar, cei 2 copii ai mei i-am nascut prin cezariana.
La nasterea primului nostru baiat (Hunor) in anul 2011, nici nu auzisem despre aceasta “meserie” de DOULA, dar cand s-a nascut si fetita noastra (Brianna) deja stiam multe lucruri despre cum poate sa fie de ajutor o DOULA chiar si unei lauze care a dat nastere unui copil prin cezariana.  O cunosc pe Ana din 2011, deci am avut suficient timp ca ea sa-mi relateze tot ce se poate despre beneficiile unui astfel de serviciu, fapt pentru care, va dati seama, ca nu am ezitat sa-i cer sprijinul la a doua nastere.
Medicul cu care am nascut nu a fost sub nici o forma de acord sa fiu insotita de DOULA – invocandu-mi faptul ca asa este stabilit prin “politica spitalului”. Oricum, sincer, nici nu mi-am pus prea mari speranta ca vreun medic dintr-un spital de stat sa accepte pe cineva care “nu este cadru medical” in sala de operatii. Pentru mine cele mai dificile momente s-au dovedit a fi, nu interventia in sine (pregatirea si operatia), ci durerile la nivelul umerilor pricinute de efectele secundare ale anesteziei (lucru pe care nici un medic nu l-a recunoscut in ruptul capului…). Nu eram in stare sa-mi iau fetita in brate si sa o schimb. Precizez ca am cerut ca din prima zi sa-mi aduca fetita in salon ca sa am eu grija de ea, nu doream sa fie hranita cu LP. Din cauza disconfortului si durerilor nici nu reuseam sa comunic eficient cu cadrele medicale despre problemele mele, efectiv nu mai aveam forta. Dar in acele momente am avut-o langa mine pe Ana care m-a ajutat foarte mult, cu tot ce i-a stat in putinta. A schimbat scutece, mi-a adus-o pe Brianna in pat ca s-o hranesc, a gasit inclusiv o metoda foarte eficienta de a-mi mai calma durerile (perna cu apa calda). Ana a fost atat de dornica sa ma ajute incat a dorit sa ramana in salon cu mine peste noapte, lucru care, din pacate nu s-a putut, din cauza “regulamentului spitalului”, regulament care, dupa cum majoritatea stiti, nu ia in calcul deloc starea emotionala a pacientilor. Ei, medicii,  nu pot gandi “asa departe”. Toate tentativele pe care le-a avut Ana de a-l convinge pe medicul de garda despre faptul ca doreste sa ramana ca sa ma ajute, au fost in zadar. Cu toate astea, Ana a ramas cu mine in salon pana aproape de miezul noptii. Acel timp s-a dovedit a fi foarte pretios pentru mine, deoarece, prin faptul ca m-a ajutat cu ingrijirea fetitei si cu alinarea propriilor dureri, i-am dat ragaz organismului sa se refaca mult mai bine si mult mai repede. M-au ajutat foarte mult si discutiile avute cu Ana, in asemenea momente sa stiti ca este foarte de ajutor sa poti discuta cu cineva anumite subiecte care sunt potrivite situatiei. Valoarea si efectul acelor discutii au contat foarte mult la starea mea de bine.
Durerile mele de umeri s-au ameliorat mult in a doua zi de la operatie si am reusit cu mult mai multa usurinta sa ma misc si sa imi ingrijesc fetita.
Un lucru de care mi-am dat seama este faptul ca, in astfel de momente avem nevie de un sprijin REAL, de CINEVA care sa stie sa ne asculte si sa ne dea incredere ca putem sa trecem cu bine peste experienta nasterii.

Multumesc, Ana!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *