Doula si inger pazitor

O femeie de 38 de ani… prima sarcina … primul copil… un drum altfel decat i l-ar fi trasat cei mai multi… o nastere naturala minunata, implinitoare, in pace. Va invit sa cititi marturia Danielei, despre nasterea fetitei ei.

“Ana,

Au trecut 3 saptamani de la nasterea Anei. Din ziua aceea iti sunt recunoscatoare pentru toata viata. Pentru mine, nu ai fost doar doula, ci esti ingerasul copilului meu. Despre experienta minunata pe care am trait-o dand nastere copilasului nostru drag, sper ca voi reusi sa creionez in cuvinte ceea ce am trait.

Inca inainte sa raman gravida, am avut discutii cu tatal despre cum e sa ai un copil pe care sa-l porti la piept, in wrap, cat de frumos ar fi sa nasc acasa, daca va fi vreodata un bebe pe drum, cat de mult i-a placut lui sa cunosaca o doula la Cluj, fiind sora unei prietene de-a lui. Interesant!

Am ramas gravida in toamna lui 2016. Am ajuns la doctor, un doctor care de altfel imi placea pentru subiectele deschise pe care le aborbam la controalele de rutina. Acesta mi-a constatat sarcina, da, in evolutie, 6 saptamani. Am intrat in subiectul nastere: cezariana! Clar, am peste 35 de ani!!! Brrr,,, Nu, eu vreau natural. Nu se poate!  Eram convinsa ca il voi prosti de cap si va alege si el natural. N-a fost sa fie.

Am facut niste investigatii si in Arad nu gaseam sustinere pentru nastere naturala.

In cautarile mele, am aflat mai multe informatii despre nasterea naturala, despre procesul in sine si m-am trezit interesata de doula. Ce face o doula? Ce face o moasa? Aaaa!! Virgil, spuneai ca ai cunoscut o doula. Oare putem sa o contactam? Si te-am contactat. Parea destul de putin probabil ca tu, de la Cluj, sa ajungi la Arad, dar s-a intamplat! Si ne-am cunoscut. Dupa intalnirea noastra am stiut ca eu vreau cursul de nastere pe care tu il tineai la Cluj. Nu-mi era in clar cum voi ajunge eu la Cluj, dar cumva voi ajunge. Si iar s-a intamplat ca sa poti sa ajungi tu la Arad si sa participam la cursul tau. A fost foarte frumos! Au fost parti din curs care nu mi-au fost pe inteles la momentul acela, dar care mi-au revenit atunci cand a fost nevoie de ele: partea cu respiratia in timpul travaliului, faptul ca e important ca eu sa raman cu mine, in mine, si sa nu ma las desprinsa de trairea mea, pentru ce se intampla in jurul meu. Cursul a fost intens, a fost plin de experiente, unele, dupa cum spuneam, nu le-am trait atunci in adevarata lor putere, ci in timpul travaliului si al nasterii, iar altele, pline de informatii. Cel mai important aspect al cursului a fost ca informatiile nu erau doar liniute de retinut dintr-o lectie predata, ci trairi pe care tu ni le-ai dat si cu ele, informatiile de care aveam nevoie. Dupa curs, am simtit ca sunt pregatita. Cu dubii, cu intrebari inca, dar mi-a prins foarte bine cursul. M-a luminat, ca sa zic asa.

De la curs pana in ziua travaliului, din cand in cand, mi-am amintit de tine. Si te-am simtit aproape, intr-un fel. Si tu mi-ai dat incredere ca se poate. Si experienta a dovedit-o: se poate. Cu ajutotul tau, in calitate de doula, dar si de “mosica” , am avut parte de cea mai frumoasa experienta din viatra mea (tatal, de asemenea, a avut parte de cea mai importanta si frumoasa experienta de viata): am nascut acasa, in mediu cel mai apropiat de linistea mea, cu tine alaturi si cu sprijinul tau. A fost minunat!!!

Un aspect foarte important, ce ai facut tu pentru mine: mi-ai dat incredere. Am avut incredere in tot procesul dinainte si in timpul travaliului ca, daca vei fi langa mine, va fi bine. Si asa a fost. La o discutie telefonica, la un moment dat, prin saptamana 38, mi-ai spus sa imi pregatesc un mic bagaj pentru maternitate. Ti-am zis da, dar nu l-am facut. Pentru ce? Nu va fi nevoie. Si nu a fost. 🙂 Sunt atat de recunoscatoare ca ai fost aici, cu noi!! De cand te-am simtit langa mine, aproape, in ziua travaliului, am fost sigura ca este tot ok. Si cand plecai de langa mine, cand imi venea o contractie si o simteam fara mana ta  pe mine, te strigam: Anaaaaa!!! Si veneai iar. Si mi-a fost atat de confortabil sa iti tii manutele alea minunate pe spatele meu, sa-mi strangi coapsele cand era mai puternic valul, sa-mi pui compresele calde pe spate, sa te gasesc respirand calm ca sa-mi amintesti cum se face, sa iti simt mana pe mine cand fetita mea era pe cale sa iasa, sa te simt acolo pe toata perioada intensa de travaliu. Si cat de frumos a fost!! Si ai fost Ingerasul fetitei mele!

Iti multumesc pentru ca ne-ai dat aceasta sansa si ca ai fost aici, cu noi, in cea mai frumoasa experienta de pana acum!

Te imbratisam si iti trimitem ganduri frumoase!

Ana, Dana, Virgil”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *