Mamica pentru a treia oara alege nasterea acasa

Elvira e o mamica a trei copii frumosi si sanatosi. Pentru cea de -a treia nasterea a optat sa ramana acasa si l-a adus pe lume pe baietelul ei in intimitatea caminului lor, alaturi de sotul si sora ei.

Leon CristianInca de cand am fost insarcinata cu primul meu bebe, mi-am dorit mult sa fac lucrurile asa cum le simt, nu stiam multe atunci nici despre nastere, nici despre parenting, nu stiam nimic de motherhood, dar simteam ceva extrem de puternic in mine si abia asteptam sa pot exterioriza acel ceva….acum cred ca era instinctul matern si astepta sa se nasca si el odata cu bebele. Am asteptat cu sufletul la gura sa nasc, nu pot explica – era ceva ce de mult nutream sa traiesc si simteam mai mult entuziasm si emotii decat frica sau alte sentimente negative. Prima nastere, la spital, a fost frumoasa, rapida, dar parca nu am participat la ea decat ca un spectator, asta era senzatia mea…. Am ramas apoi insarcinata cu al doilea copil si am vrut sa schimb ceva, am vrut sa NASC eu, sa fac lucrurile asa cum le simt sau cum imi vin, insa nu stiam prea multe despre nasterea acasa, am auzit una alta, dar pentru mine era mai mult ceva legat de expunere, risc, ¬†neconventional, nesigur etc. Aveam 34 de saptamani cand am inceput sa o iau serios si sa caut mai multe in acest demers, chiar daca aveam aceste temeri, insa timpul nu mi-a mai permis, am nascut prematur la 35 de saptamani si din nou la spital…. Desi nasterea a decurs rapid si bine si bebele a fost perfect sanatos, ceva in mine iar era parca nesatisfacut si cumva eram trista ca nu am avut acea ora magica eu cu bebele nedespartiti, eram trista cu nu am avut acea intimitate cu bebe si familia…. liniste, pace… timp sa savurez actul nasterii…..parca ceva mi-a fost furat.

Dupa un an am ramas iar insarcinata si abia asteptam sa fac lucrurile altfel, simteam ca de data asta va fi diferit. Am citit muuuulte legat de nastere, am inceput sa prind aripi de bucurie si sa inteleg ca nasterea acasa nu-i despre curaj sau extremism, nici despre un anumit soi de oameni sau despre a dovedi ceva… am inteles in sfarsit cat de fiziologica e nasterea, cat de NORMALA si ce corp uluitor de destept ne-a dat Dumnezeu, cat de bine a stiut El sa imbine fiecare proces, fiecare act al nasterii….armonia dintre mama si bebe…era totul acum ca un puzzle terminat, am inteles parca totul altfel si ma simteam pregatita. In momentele astea am gasit-o pe Ana, de fapt am gasit-o pe Ana inainte sa am certitudinea ca asa vreau sa fac, am povestit impreuna tare mult la telefon, apoi ne-am intalnit, apoi am devenit prietene, ne vizitam reciproc si parca era singura persoana din lume care stia exact ce vreau sa spun!¬†Il aveam foarte aproape si pe sotul meu care simtea si el ca asta vrem pentru nasterea celui de-al treilea copil. Cred ca fost sarcina in care am fost cea mai nerabdatoare.

Am inceput sa am contractii noaptea, intr-o zi din saptamana 38¬†de sarcina si era ciudat pentru mine, fiindca ambele nasteri precedente au inceput cu ruperea membranelor siLeon Cristian 2 apoi contractii. Ma temeam ca va decurge totul ultra rapid, avand inainte 2 travalii de cate 2 ore, asa ca am chemat-o pe Anasa vina la noi. Draga de ea a stat toata noaptea cu noi, am dormit toti pana dimineata, pentru ca aveam niste contractii usoare inca. Abia dimineata pe la 10 am inceput sa am contractii mai serioase si la interval mai scurt si regulat. Desi am vrut sa fie si fetele (de 4, respectiv 2 ani) de fata cand se intampla nasterea, din cauza solicitarii lor am decis ca e mai bine sa fie in parc cu bunicii, promitandu-i celei mari ca voi filma evenimentul sa poata vedea si ele. Dupa ce au plecat copiii lucrurile s-au accelerat. Ana a fost de un real folos, mainile ei magice mi-au luat mult din presiunea care o simteam in spate prin masaj, mangaieri, mi se parea divin faptul ca era acolo. Masajele de la picioare pot zice ca m-au relaxat mult si imi faceau contractiile mult mai placute! Sora mea si sotul meu au fost si ei acolo si erau la dispozitia noastra, am fost treatata ca o regina, imi aduceau apa, ma masau, am cantat, ne-am rugat impreuna, am avut un timp minunat si de care imi voi aduce cu mare drag aminte intotdeauna. In timpul contractiilor am respirat altfel de cum am fost obisnuita in travaliile anterioare. Citisem cartea Hipnobirthing pe care mi-o daruise Ana, care mi s-a parut foarte faina si am aplicat respiratia lenta si profunda descrisa acolo, care m-a ajutat mult. Ana mi-a pregatita cada cu apa calda la un moment dat cand ma simteam deja obosita si atat de bine era sa fiu in cada; apoi am vrut sa ies ca sa ma misc ca si cum as dansa. Am simtit apoi capul copilului destul de jos coborand brusc si am intrat iar in apa unde, fara sa imping, fara sa ma “screm” (de altfel nici nu am simtit deloc presiune pe perineu sau anus) sau sa ma chinui, am nascut un bebe minunat si roz pe care l-am ridicat in brate si eram atat de fericita sa il vad in sfarsit! Eram atat de fericita ca la a treia nastere am nascut EU in sfarsit, ca nu am fost pusa sa fac un anumit sir de lucruri, ci totul a decurs ca o zi normala, dar speciala totodata. Dupa nastere, am iesit afara din apa si dupa aproximativ o ora si ceva am eliminat si placenta. Ana a examintat-o atent sa verifice dara era intreaga. Si era asa, minunata! Sotul meu a taiat cordonul si bebe era fericit la san, ma studia cu ochisorii lui mici, parca ma sorbea din priviri. Dupamasa au venit si fetele si au facut cunostinta cu noul sosit, au fost clipe magice….si eu ma simteam atat de bine fizic, ma puteam ocupa de bebe si de fete eram intr-un extaz foarte mare. Ana a fost o prezenta minunata, o prietena, o DOULA in adevaratul sens al cuvantului si ii multumim inca odata ca a fost cu noi!!”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *