Nastere cu doula – Olivia Joy si Ioana, la maternitatea din Alba

Din seria “Mamici care m-au ales ca DOULA alaturi de ele la nastere, ne povestesc despre aceasta experienta” – Despre nasterea Oliviei Joy la maternitatea de stat din Alba

“Inca de cand am aflat ca sunt insarcinata, am stiut ca vreau sa nasc natural si, desi nu imi era frica de nastere, imi era totusi groaza de ideea de a naste inconjurata de straini, fara a avea un sprijinIMG_1558 emotional. Am aflat de la o cunostinta ca la noi in Alba Iulia s-a facut o sala speciala de nasteri, unde pot participa si taticii, si, desi noi nu ne doream ca sotul meu sa participe la nastere, aceasta veste era una buna in perspectiva de a avea un insotitor la nastere. Cand m-am intalnit prima data cu doctorul care urma sa imi monitorizeze sarcina l-am intrebat daca este de acord ca la nastere sa participe si sora mea, care este doula si, din fericire, el a acceptat.
In ultimul trimestru am participat la un curs Lamaze sustinut de Ana si, pe langa toate informatiile utile oferite de curs, am descoperit impreuna si lucruri care imi placeau si ne-am gandit ca le-am putea face cand voi intra in travaliu (masaj la cap cu un anumit instrument, mangaierea pe maini si pe picioare cu un material usor, s.a.). Am incercat diferite pozitii pe care urma sa le folosim in timpul travaliului si am exersat tipurile de respiratii specifice pentru fiecare moment al travaliului si nasterii. Trebuie sa recunosc ca nu m-am chinuit prea mult sa le tin minte pentru ca m-am bazat foarte mult pe Ana, ca va fi langa mine si imi va aduce aminte tot ce e de facut.

Si dupa luungi asteptari a venit si ziua, sau mai bine zis, noaptea, cand a inceput travaliul. M-am dus la culcare cu dureri de burta usoare, nebanuind ca acesta era inceputul. La un moment dat, in timpul noptii, durerea nu m-a mai lasat sa dorm si m-am gandit ca ar fi cazul sa monitorizez sa vad despre ce e vorba. Asa ca mi-am luat telefonul si am facut exact cum m-a invatat Ana, am urmarit frecventa si durata durerilor. Dupa 30 de min am sunat-o pe Ana si i-am spus cum era situatia.. . si a propos, a raspuns de la prima apelare, nu a trebuit sa sun de mai multe ori, desi era ora 1:30 noaptea. Ea mi-a confirmat banuielile, ca era inceputul travaliului si mi-a spus ca se pregateste si pleaca spre Alba Iulia. De cand a ajuns Ana la mine am reusit sa dorm intre contractii (pe atunci veneau tot la 10 min), si asta datorita faptului ca m-a ajutat foarte mult sa ma relaxez facandu-mi masaj, punand muzica in surdina..si de fapt, mentinand o atmosfera linistita in casa. Nu a trebuit sa imi fac griji cu inregistrarea contractiilor, pt ca s-a ocupat altcineva de asta. Eu trebuia doar sa ma odihnesc si sa fac fata durerii. La un moment dat am facut o baie calda, lunga, si mai tarziu am iesit sa ne plimbam in jurul casei unde aveam si cateva scari, numai bune de urcat si coborat. Cand nu aveam pe ce sa ma sprijin, Ana ma lua in brate. Tot timpul m-a asigurat ca sunt in siguranta si eu si Olivia.
La un moment dat am hotarat ca era timpul sa mergem la spital. Chiar inainte sa intru in spital mi-a venit sa plang si Ana nu a incercat sa ma opreasca, ci m-a luat in brate si m-a lasat sa ma descarc, amintindu-mi mereu si mereu ca noi eram in siguranta si totul urma sa fie bine.
Un lucru care mi-a placut foarte mult la spital, a fost ca am avut camera noastra de travaliu si nastere si majoritatea timpului am fost doar noi doua. Moasa mea stia ca urma sa am o doula la nastere si era foarte dornica sa afle mai multe despre Ana si ce anume face ea pentru femeile care nasc, iar doctorul era foarte curios sa o cunoasca si el, pentru ca ii povestisem eu multe despre ea si despre lucrurile care m-a invatat. Desigur, el de fiecare data cand ii aduceam aminte ca o sa vin cu doula sa nasc, imi zicea ca e ok atata timp cat nu se baga peste treaba lui.
Ana m-a ajutat sa trec cu bine si prin partea cea mai grea a travaliului, iar cand doctorul insista sa facem o cezariana pentru ca Olivia nu este intr-o pozitie corecta (parerea lui..) si nu coboara, ea mi-a aratat niste pozitii in care sa stau in timpul contractiilor pentru a o ajuta pe micuta mea sa se roteasca si sa vina mai usor. Din fericire si moasa tinea cu mine si intr-un moment potrivit (mai exact cand doctorul nu a fost pe faza) mi-a spus ca pot sa incep sa imping. In momentul expulziei, Ana mi-a zis ca o pot strange de mana cand incepea cate o contractie, mi-a adus aminte cum sa respir si cum sa imping. La un moment dat nu reuseam nici cum sa imping eficient si doctorul “ma incuraja” pe un ton cam ridicat, iar ea i-a zis sa o lase mai moale. Sau mai bine zis, i-a inchis gura ;)) Dupa care mi-a spus sa ma uit la ea, sa ma concentrez si sa imping asa cum am invatat. Si am reusit!!┬áCand Olivia a iesit si nu am auzit-o plangand am inceput sa ma rog ca Dumnezeu sa aiba grija de ea, sa o faca sa respire si sa fie sanatoasa, si chiar si atunci Ana a fost alaturi de mine rugandu-se si ea impreuna cu mine.
Eu una nu-mi pot imagina cum ar fi decurs nasterea fara Ana alaturi de mine, si nu-mi pot imagina sa mai nasc alt copil fara ea!
Si Dani, sotul meu, a fost foarte multumit ca Ana, pe langa faptul ca a fost mereu langa mine si a raspuns nevoilor mele, si-a facut timp sa il tina si pe el la curent cu modul in care decurgeau lucrurile.
Deci.. pentru toate femeile care se pregatesc sa nasca si inca nu sunt convinse ca isi doresc o doula la nastere, va asigur ca merita, si mai alea, va asigur ca Ana este acea doula pe care o doriti langa voi in acele momente!”
A fost Ioana, mandra mamica a Oliviei-Joy. Sa va inspire!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *