Nastere cu doula – Povestea Sandrei

Aceasta este povestea de nastere a Sandrei si a mamicii ei, Andreea, langa care am fost alaturi in calitate de Doula:

Multe mulțumiri unor femei deosetite – Anei GoganDittei Depner și dnei dr. Marieta Mușetescu , precum și întregului personal medical al maternității Medlife Eva din Brașov, căci acolo am întâlnit atât de multă bunăvoință din partea tuturor, în calitatea de oameni și nu doar de cadre medicale. Mulțumiri soțului meu, pentru că este atât de deschis la minte și îmi înțelege, respectă și încurajează toate hotărârile, pentru că l-am simțit alături în această experiență minunată.

În urmă cu trei ani, când mi s-a pus diagnosticul de hernie de disc, mi s-a spus să nu iau în calcul nici măcar pentru o secundă ideea de a naște natural. Dumnezeu m-a ajutat, mi-a deschis mintea și am încetat să mai fiu așa categorică, tranșantă în problemele pe care nu le-am studiat îndeajuns.

Am citit nu doar ceea ce puteam afla de la medici mediocri, despre ale căror păreri auzeam de la toate mămicile din jurul meu. M-am convins și de faptul că o bună parte din treabă o face mintea noastră. Și am ales nașterea vaginală și nu o operație de cezariană, am ales nașterea naturală și nu doar vaginală.

Nașterea nu trebuie sa fie traumatizantă, este momentul în care preferintele doctorului nu contează (recomandările medicale, da), este vorba despre tine, ca mama, și despre bebelușul tău.

Am urmat cursurile de hypnobirthing ale Dittei Depner, unde am învățat să înțeleg mult mai bine corpul și schimbările prin care trece o viitoare mămică și bebelușul ei, am hotărât ca la nașterea copilului meu să am alături o doula, pentru sprijin fizic și mental pe parcursul sarcinii, travaliului și al nașterii și am acordat o importanță maximă alegerii medicului obstetric-ginecolog. Am ales să am multă încredere în mine și în Dumnezeu.

Și totul a început într-o frumoasă dimineață de 24 iunie – Ziua Internațională a Iei, când primele semne ți-au făcut simțite prezența…

Dureri ușoare de spate, de burtică, ce m-au ținut toată ziulica, urmate noaptea de ceea ce am numit a fi contracții Braxton Hicks (false) și de alte două zile cu astfel de dureri, ca de menstruație. Pe 26 iunie, în a mea zi de naștere, hotărârăm să mergem totuși la un control, nu prea speriați, dar pentru orice siguranță. Aici, surpriză! auzim vestea că, dacă ne dorim să nasc la Brașov, ar fi bine să ne pornim la drum chiar în seara aceea. Bine, nu era musai ca nașterea să survină atât de repede, dar nici exclus nu era.

De aici, urmară, bineințeles, câteva ore de agitație bună, deoarece, în mintea mea, eu mai aveam două săptămâni în care să mă pregătesc psihic de plecare și de tot ceea ce avea să urmeze. La ora 23.00 eram deja în drum spre Brașov, cu tot cu contracții (pregătitoare sau cum or fi fost ele), iar a doua zi, la ora 18.50 am devenit mamică fericită. :)

Iți mulțumesc din suflet, Ana, fără tine nu aș fi avut nașterea pe care mi-am dorit-o!

Sprijinul fizic și psihic pe care Ana mi l-a oferit cu o blândețe extraordinară au contat enorm pentru ca eu să nu mă simt depăsită de situație. Nu a fost o naștere “floare la ureche”, este o durere ca nicicare alta, însa nu una căreia să nu-i faci față. Contează ENORM gândurile cu care pleci la drum într-o astfel de călătorie.

Mici piedici, să le numesc așa, care poate mi-au lungit travaliul sau m-au făcut să-l percep mai dureros, au pornit tot de la psihic – ideea că poate ar trebui sa făcem tot posibilul să întârziem nașterea atât de mult cât se putea, că poate bebele nu era pregătit sa vină pe lume (36 săptămâni) – din fericire mi s-a luat această piatră de pe inimă la monitorizarea bătăilor inimii și a contracțiilor; dar si vestea că travaliul ar fi fost unul fals, iar nașterea putea surveni peste câteva zile, deși eu percepeam dureri destul de puternice, m-au dat oleacă peste cap. Dar, în numai câteva ore, m-am întors la clinică cu dilatație 6, iar de aici, ahhh, ce bine a fost în cadă și ce răsfățată am mai fost. Un pic de mai întârzia maimuțica mea și primeam și lubeniță (iți mulțumesc, iubitul meu! ;) ).

Comparând ceea ce s-a întâmplat cu planul meu de naștere (vi-l prezint și pe acesta în curând), am fost destul de aproape de alegerile mele, iar micile abateri le-am înțeles într-o oarecare măsură, cauza lor fiind bebița prematură – tăierea imediată a cordonului ombilical, prezența mai multor persoane și a prea multor voci pentru o expulzie ușoară, lumina cam puternică, prima noapte petrecută la neonatologie, administrarea de lapte praf și vitamina K. În rest, am născut fără epidurală, oxitocină etc. Complet natural. Așa cum mi-am dorit. Așa cum e normal să se întâmple, în absența unor probleme reale.

Și să nu uităm! Este grozav să afli chiar în primul moment dacă ai fetiță sau băiețel! Pur și simplu, este un sentiment fabulos! :)

În loc de concluzie, recomand tuturor mămicilor și viitoarelor mămici două cărți, doar atât:

Cezariana, de Michel Odent

Conceptul Continuum – Jean Liedloff

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *