Nasterea lui Simon

Primul bebelusul al anului 2018 pentru mine a fost Simon, pe a carui mama am insotit-o in travaliu si la nastere, ca doula. Iata povestea nasterii lui, relatata de mama sa:

“Dupa venirea pe lume a primei minuni din familia noastra, Marta, a sosit timpul sa fim compleţi ca familie şi să mi se dezvăluie secretul unei naşteri ce mi-a redat încrederea în mine ca femeie şi în puterea lucrurilor făcute după regulile simple ale naturii, odata cu venirea pe lume a lui Simon.

La prima naştere, m-am bazat orbeşte pe ideea că “o sa nasc oricum ar fi” şi că doctorii “ştiu ce fac”. Tocmai de aceea am avut un travaliu dureros în care am urlat animalic din cauza oxitocinei administrate prin perfuzie, nu am putut impinge şi aşa ca m-au “ajutat” cu cot pe burtă şi epiziotomie, m-am luptat să pot alăpta două luni de zile etc.

Cȃnd a apărut Simon în burtică am ştiut şi eu şi soţul ca vrem să avem o experienţă plăcută, blanda, că vrem să îl aducem pe bebe în lume aşa cum merită. Informarea a fost primul pas: am mers la cursurile Lamaze ale Ralucăi Cȃndrea, din Alba Iulia. Apoi am fost siguri ca vrem să naştem la Polisano, Sibiu, pentru că aici se susţine naşterea blȃndă şi am vorbit cu doula Ana Gogan să ne ofere suport pe perioada travaliului şi a naşterii.

Travaliul rămȃne pentru mine o experienţă profund personală, intimă şi o dovadă a dragostei şi a protecţiei pe care mi-a oferit-o Florin, sotul meu: în prima fază am avut grijă să mă spăl, să mănănc, să o sun pe Ana – doula să vină către noi, apoi am ştiut că pot să lucrez cu durerea:  m-am bucurat de muzica pe care mi-o pregătisem pentru naştere, auzeam fiecare instrument. M-am uitat la pozele fetiţei. După ce durerile s-au intensificat m-am plimbat cu Florin de mȃnă dintr-o cameră în alta, sau m-am sprijinit pe el, sau m-am asezat în patru labe. El mi-a făcut masaj la spate şi la picioare. Am intrat într-o stare de calm si încredere ca va fi bine. Între contracţii am reusit să adorm şi a contat mult pentru că mi-am păstrat energia pentru expulzie.

Cȃnd a ajuns Ana, am avut încredere să plecăm către Sibiu – cu contracţii la cinci minute: mi s-a rupt apa în maşină, contacţiile s-au intensificat rapid, a aparut nevoia brusca de a impinge si sotul a condus masina cu 185 km/h pe autostradă…, probabil aş fi născut acolo şi m-aş fi pierdut cu firea dacă nu era doula care a lucrat cu mine la respiraţie şi mi-a “impus” o stare de linişte, de focusare pe ceea ce era important in acel moment.

Din masina, cand mai aveam 30 km, am sunat la Polisano să pregatească sala, am ajuns cu dilataţie completa. A contat pentru mine să văd ca personalul medical ne-a întȃmpinat cu zȃmbetul pe buze. Ana a fost de o parte şi soţul de alta. Ana a fost acolo să am la cine mă uita în ochi şi să am pe cine ţine de mȃnă, Soţul a fost cel care a spus NU ferm , chiar şi printre leşinuri, la propunerea doctorului de a mă ajuta să imping cu un cot pe burtă, să nu cumva să mă taie, cel care a insistat să nu I se taie cordonul lui Simon imediat dupa nastere, să mi-l lase pe burtă după naştere, să nu îl spele imediat. Cu ei doi lȃngă mine am putut să imping conştient si eficient, fără urlete disperate, am putut să mă concentrez pe fiecare etapă prin care eu şi Simon treceam, am putut să lucrez cu corpul meu, să întȃmpin durerea fără panică, am putut să vizualizez mental cum Simon tot mai mult se apropia de lumea noastră, am putut sa mi-l doresc cȃt mai mult, am avut energia şi bucuria să îl primesc pe pieptul meu. De data aceasta am avut lapte imediat, bebe s-a ataşat uşor la sȃn si a păpat numai lapte de mama.”

Bun venit pe lume, pui! Si felicitari, mama puternica!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *