Nasterea – trauma sau implinire

Discutiile mele din ultima vreme cu mamici m-au pus un pic pe ganduri; am auzit de la ele povesti despre nasterea copiilor lor – unele vesele, bune, altele grele, incarcate de traume. Altele pline de regrete, dar avand si un iz de speranta pentru ceva mai bun, la o nastere viitoare. Nu pot sa nu ma gandesc, sa nu simt: pe de-o parte bucurie pentru cele care privesc si rememoreaza cu drag amintirea nasterii; compasiune pentru cele care o pomenesc „printre dinti” ca pe o incercare cumplita, o trauma asa cum multe o descriu.

Ma intreb: de unde provin diferentele astea? Or fi avut mamicile acelea multumite, impacate, or fi avut ele parte de nasteri asa „in doi timpi si trei miscari”, fara dureri prea mari si doar au „scuipat” copilul afara fara sa-si dea seama? Sau celelalte au petrecut ore nesfarsite in travaliu, neconsolate, nealinate, in dureri de neimaginat? Sau or fi fost primele la maternitate privata si celelalte la stat? Sau or fi dat unele mai multa „spaga” si au avut saloane rezervate, iar celelalte n-au dat nimic si au sfarsit la gramada cu multe alte tovarase de suferinta?

Ei bine, din povestile lor nu am putut trage o concluzie de acest fel; oricum, nu e de vina delimitarea pe care eu am trasat-o in randurile de mai sus.

Mai degraba, din confesiunile lor, dar si intuitiv, am inteles altceva: pregatirea lor pentru nastere, cu cunostinte concrete, dar si cu „incalzirea” necesara (exercitii de respiratii, metode de relaxare, pozitii favorabile in travaliu, suport continuu etc), increderea in sine (ca femeie, in corpul ei, in capacitatea de a da nastere), alegerea constienta a tuturor lucrurilor pe care le doreste la nastere legat de ea, mamica proaspata, si de bebelus (contact imediat piele-pe-piele, alaptare in prima ora de la nastere, nedespartirea bebelusului de mama dupa nastere, eliminarea oricaror suplimente alimentare pentru bebe etc). TOATE aceste lucruri au dus la coagularea experientelor „fericite” sau „nefericite” legate de povestile lor de nastere. Sau mai bine zis lipsa absenta acestor lucruri sau existenta lor au generat  povesti bune sau mai putin bune.

Si inca odata, nu vorbim aici despre usurinta sau dificultatea nasterii doar, ci de o perceptie globala asupra intregului eveniment al nasterii si al primelor zile alaturi de bebelusul lor.

 

Privind-o pe fetita mea azi (1 an si 7 luni) si amintindu-mi (cu drag) experinta venirii ei pe lume, subliniez inca o data ce efect marcat are nasterea unui copil asupra mamei, bebelusului si asupra intregii familii. Startul lor in viata – copiii- dar si startul nostru in viata de mamici si apoi existenta impreuna cu toate interactiunile viitoare sunt influentate de felul in care am fost noi afectate de experienta nasterii.

 

Va indemn asadar, doamnelor, viitoare mamici, sa nu ignorati pregatirea voastra pentru nastere: sufleteste, corporala, mentala (ca si cunostinte, tehnici pentru nastere etc). Faptul ca suntem femei inseamna ca putem da nastere. Dar calitatea acestei experiente o putem influenta spre bine, in favoarea noastra, PREGATINDU-NE.

Va astept la cursurile prenatale de pregatire pentru nastere, ingrijire a nou-nascutului si alaptare LAMAZE.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *