O experienta de nastere “fast forward” – o mamica de la cursul Lamaze

Nastere in fast forward…

Simt nevoia sa va povestesc povestea nasterii mele, sper ca nu deranjeaza pe nimeni ca povestesc aici, dar nu mi-as face un blog special pentru asta. Acum dupa ce i-am dat sa pape la micul Luca Eric is convinsa ca exista o relatie mami-bebe din burtica si se pastreaza dupa.

Pot sa va spun ca eram terifiata de ideea de cezariana si de cand mi s-a spus ca exista posibilitatea asta ma mangaiam in fiecare seara pe burtica si il rugam pe Luca sa iasa singur. Si ma asculta il simteam cum se impinge….simteam contractii dar nu erau eficiente, asta timp de aproape o sapt.
Miercuri seara, nu stiu de ce m-am apucat sa fac un tort si cand il faceam m-am mangaiat pe burtica si i-am zis ca e tort de ziua lui…si asa a si fost:)). La ora 10 dimineata l-am trezit pe sotul meu ca mi s-a rupt apa….inca eram calma….nu ma durea nimic. Il simteam doar pe Luca cum se impinge cu piciorusele din podul burtii. De aici incolo totul a devenit fast forward….mi s-a pornit diaree….am stat cred ca o jumate de ora pe wc….ma simteam confortabil si gestionam bine contractiile. Am sunat-o pe Ana Gogan sa o intreb daca sa merg la spital ca aveam contractii regulate, dar inca ne dureroase… ea m-a linistit ca mai avem timp. Asa ca m-am asezat sa mananc…. si cred ca in timpul urmatoarelor 3 contractii totul a devenit cat se poate de intens… contractiile erau dese si puternice.  Am pornit la spital cu masina, m-am internat la aprox 12:30 cu dilatatie de 2 cm….cand au auzit ai mei 2 cm s-au dus linistiti sa manance: “mai este pana naste”…am ajuns la etaj in salon…cu contractii foarte dureroase aveam dilatatie de 4….asa ca m-au asezat la monitorizare….si in timpul contractiilor imi verificau dilatatia. am fost intrebata daca vreau epidurala, le-am raspuns ca am nevoie de timp sa ma gandesc. Cand am terminat monitorizarea (deci dupa 10-15 minute) ma hotarasem…facem anestezia….dar era deja prea tarziu aveam dilatatie de 8…asa ca am mers la baie ca simteam ca apasa tare bebe pe vezica…. el se impingea cu toata forta…. cand m-am intors deja simteam nevoia sa imping…eu recunosc ca durerea contractiei a fost prea mare sa ma concentrez la impins dar l-am simtit pe Luca care si-a dat drumul…s-a impins literalmente foooarte tare si i-am simtit capsorul blocat…doctorul mi-a zis doar : “haideti pe masa ca nasteti” si la urmatoarea contractie cu ajutorul domnului doctor m-am concentrat sa imping si eu…mi-a explicat ca bebe acuma se chinuie si e incomod…asa ca am impins cat de tare am putut (m-am rupt putin…dar nu mai conteaza) si apoi imi zice moasa: “gata gata nu mai impingeti ca e aici” si l-am auzit cum plange….nu-mi venea sa cred…l-au sters si mi l-au dat in brate…piele pe piele…era asa de linistit la mine in brate…am stat putin asa si apoi l-au luat pentru examinarile de rutina si vaccinuri.
A fost o munca in echipa…fara el nu as fi reusit…m-a ascultat inca din burtica. Deci cu ce sentiment am ramas?…Nasterile pot fi o experienta chiar placuta daca cooperezi cu cei implicati:)

Daria si micutul Luca

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *