Povestea nasterii Ileanei – nastere cu doula

Mamele care m-au ales ca Doula la nasterea copiilor lor sunt dornice sa impartaseasca cu voi experienta pe care au trait-o. Asa ca, aici mai jos, va ofer povestea Ioanei si a fetitei ei Ileana.

Ioana si Ileana“Au trecut deja 5 luni de la nașterea mezinei noastre, Ileana, naștere la care am avut-o alături pe Ana ca și doulă, sau altfel spus: prietenă la naștere.

Eram deja la a doua sarcină și urma să nasc a doua oară, deci eram destul de informată despre cum decurge sarcina și ce se întâmplă la o naștere naturală, însă, din păcate, în același timp, aveam experiența primei nașteri care n-a decurs exact cum mi-aș fi dorit. La prima naștere am ajuns la spital cu dilatație 2, mi s-au rupt artificial membranele, apoi am primit perfuzii cu oxitocină și calmante, deși discutasem cu medicul că n-aș vrea nimic din toate acestea, apoi mi s-a făcut și epiziotomie pentru că asta era procedura standard. Însă cel mai greu a fost după naștere, pentru că fetița mi-a fost adusă abia a 2a zi în salon și a durat ceva timp să mă atașez de ea, iar inițierea alăptatului a fost dificilă și eram gata să renuț cu totul pentru că bebe era somnolent mereu, îndopat cu lapte formulă și neinteresat de supt, sânii mei erau angorjați și personalul medical, ca să mă ”încurajeze”, îmi zicea când că nu am lapte, când că o să fac mastită…

După acea experiență, acum îmi doream mult un travaliu în liniște avand alaturi doar o doulă și o naștere naturală fără intervenții inutile: fără epiziotomie și oxitocină dacă nu e nevoie, iar după naștere să țin bebelușul în brațe cât mai repede, să nu i se taie cordonul ombilical cât timp pulsează, să inițiem alăptarea în prima oră de viață și să nu primească lapte praf  etc. Doream ca totul să se întâmple așa cum ar trebui să se întâmple defapt! Sarcina mi-o urmărea un medic ginecolog din Bucuresti și eram hotărâtă să nasc la un spital de aici, până când, în ultimul trimestru, în urma mai multor dicuții cu medicul am început să am îndoieli că totul va decurge cum îmi doream așa că m-am hotărât să-l schimb. După mai multe discuții și consultări cu Ana și cu o moașa independenta ne-am programat să vizităm maternitatea Eva din Brașov pentru programul Naștere cu blândețe. Ana mi-a recomandat ca ginecolog pe dr. Mușetescu Marieta, care mi-a dat impresia de medic profesionist, stăpân pe situație, cu experiență și cu deschidere pentru nașterea naturală așa că după vizita și consultație m-am hotărât să nasc acolo.

Ne gândeam să mergem în Brașov cu câteva zile înaintea DPN-ului, sau la cel mai mic semn. Nu mă așteptam, însă, ca cu 5 zile înaintea DPN-ului, la ora 3 AM să mă trezească din somn niște contracții ușoare! L-am trezit imediat pe Andi (sotul meu) să-i spun că am contracții, și când m-am ridicat din pat am simțit că s-au fisurat membranele. Mi-am dat seama că urma să nasc în mai puțin de 12 ore! Am sunat-o pe Ana care trebuia să plece și ea tocmai din Cluj Napoca, am împachetat repede ce mai era de împachetat, am luat-o pe Marta (fetița cea mare care încă dormea și pe care trebuia să o lăsăm la socrii) și am ieșit din casă în maxim jumătate de oră. Pe drum spre Brașov îmi cronometram contracțiile care erau destul de lungi, însă nu erau încă regulate (la 5-10 minute) și continuam să pierd lichid. Când am ajuns în Sinaia, aproape de ora 6, mașina noastră s-a oprit și n-a mai vrut să pornească…am căutat un taxi, dar nu venea niciunul…eram convinsă că o să nasc în Sinaia, dar adrenalina a inhibat travaliul așa că după jumătate de oră și nenumărate încercări de a porni mașina, contracțiile erau din ce în ce mai slabe.

Am ajuns într-un final la Brașov pe la ora 7 cu contracții la 20 de minute distanță. M-au pus la monitorizare puțin, apoi mi-au dat haine de schimb și medicul de gardă mi-a verificat dilatația și statusul travaliului: eram încă la început. Ana a ajuns si ea imediat. Am intrat in salonul de travaliu și am cerut să fim lăsați singuri. Eu aș fi vrut să adorm puțin ca să îmi refac forțele, mai ales că încă nu aveam contracții dese așa că Andi a plecat să-și ia o cafea și să se dezmorțească puțin; era Ana cu mine și era suficient. Și de aici încolo lucrurile s-au întâmplat cu o viteză uimitoare. Am povestit cu Ana despre peripeția noastră și am râs, apoi ea mi-a făcut un masaj pe brațe și pe picioare care m-a relaxat foarte mult și asta a făcut ca travaliul să redevină foarte intens. Cred că a durat mai puțin de 2 ore să ajung de la dilatație 2 la dilatație 10. Contracțiile erau atât de intense încât simțeam că nu o să rezist până la capăt. Ana a știut să mă încurajeze foarte mult și înțelegea ce nevoi aveam înainte chiar să le exprim verbal, mi-a arătat mai multe poziții confortabile, mi-a aplicat presiune pe șolduri (genială manevră!), mi-a pus comprese reci etc. Când și-a dat seama că sunt aproape de expulzie a chemat personalul medical și pe Andi. Pauzele între contracții erau atât de scurte încât nu mai puteam să comunic nimic. Din fericire discutasem înainte planul de naștere atât cu doamna doctor, iar Ana îl cunoștea în detaliu.

Ileana s-a născut pe patul din salon (nu pe masa ginecologica), a fost pusă direct pe pieptul meu și cordonul i-a fost tăiat după ce a încetat să pulseze (la cateva minute de la nastere), am alăptat-o imediat și, pentru că așa ne-am dorit, au luat-o pentru check-up amănunțit și spălat abia după câteva ore în care am stat împreună cu toții. Eu nu am avut epiziotomie (doar o mică ruptură pe perineu care s-a vindecat foarte repede și care m-a incomodat doar în primele 2 zile).

A fost o naștere frumoasă și împlinitoare din multe puncte de vedere și cred că lucrurile n-ar fi decurs la fel dacă Ana n-ar fi fost alături de mine:).”

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *